Vremurile pe care le traim cu totii nu sunt vremuri usoare insa adevarul este ca nu au fost usoare niciodata. In urma cu doua zile ne-am bucurat de Nasterea Domnului, dar am uitat sa mentionam ca atunci cand Hristos s-a nascut el si Familia Sfanta au devenit primii refugiati. Asta apropo de intrebarea unde este Dumnezeu sau ce face pentru noi cand ne este greu.
Un paradox nu-i asa ? imparatul lumii sa fie fugarit de un rege pamantean.
In aceeasi logica a sacrificiului avea sa se inscrie si sfantul pe care-l serbam astazi, arhidiaconul Stefan, ucis cu pietre pentru ca-l marturisea pe Hristos.
Tot un paradox, il marurisea iertandu-si in acelasi timp lapidatorii spunand: „ iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac ... ”
Esenta crestinismului nu consta in faptul ca omul crede in nemurire, ci faptul ca omul este invitat sa-si traiasca vesnicia prin iertarea permanenta a vrajmasilor, ba mai mult, sa se mai si roage pentru rautatea sau nestiinta lor .
Intr-o logica a conservarii personale pare greu de acceptat aceasta idee, aproape si mai greu de pus in practica ... si totusi, Sfantul Stefan, dupa modelul hristic este primul care a demonstrat-o ca fiind posibila.
Cine ar putea suporta moartea prin lapidare ( omorarea cu pietre) fara ca sensul acesteia sa nu fie unul profund autentic ...?
"Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu" este marturia Sfantului Stefan, de acum mai bine de doua mii de ani, in timp ce ploaia de bolovani se abatea asupra sa doar pt faptul ca isi marturisise public credinta, asemenea martirilor contemporani din Africa sau Orient.
Noua azi, nu ne ramane decat sa ne iertam ... nu lapidatorii, ci macar pe noi si pe cei apropiati , caci viata nu este doar ceea ce traim ci mai ales ceea ce vom trai „dincolo”, in functie de cum am trait „aici”...
Pentru cei mai multi, numele Stefan/ia reprezinta o frumoasa optiune onomastica, in realitate el este simbolul iertarii, dar si o incununare a iubirii ( nu una holiudiana ), dupa cuvantul:
“ Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te! Daca vrei sa fii fericit o viata, iarta! ”
George Grigoriu
