"Calator, opreste-ti pasul, Si mai vino pe la mine, Ca si eu am fost odata, Trup si suflet ca si tine / Nimic nu iei cu tine, Cand pleci de pe pamant, O cruce daca-ti pune, La cap langa mormant / Nimic nu este omul, Se duce ca un vis, Ca roua diminetii, Ce mai tarziu s-a stins"
Cufundati in preocuparile cotidiene uitam mereu, ca existenta noastra-i trecatoare, ca trupul, dupa lege se face iarasi lut, iar sufletul, la vremea randuita, se-nalta catre vesnicie.
Astazi, de ziua "Moşilor", cei dragi, plecati dintre noi, parinti, bunici si strabunici se intorc sa fie "miluiti". O lumanare, grau fiert sau un covrig sunt darurile noastre petru ei, iar „parastasele sunt cel mai bun avocat pentru sufletele celor adormiţi. Au puterea să scoată un suflet chiar şi din iad.” marturisea parintele Arsenie Papacioc.
Desi, paradoxal, ei vin aici sa se "adape", din aburii ofrandelor, venirea lor nu este pentru ei, ci pentru noi, SA NU UITAM, ca timpul nostru aici nu este vesnic, iar tot ce oferim de bogdaproste ( ”bogŭ da prosti” înseamnă „Dumnezeu să-i ierte pe morții tăi) e zestrea cu care vom pleca apoi in vesnicie. E lectia pe care mai tarziu vor face-o si copiii nostri pentru noi.
Sambata Mortilor nu este doar moment de pomenire si rugaciune, de trista amintire, ci si moment de bucurie pentru ca ne reaminteste valoarea TIMPULUI, de rolul celor dragi din viata noastra, de care, inca ne putem bucura.
Un zambet, o imbratisare sau o vorba frumoasa nu costa nimic, dar valoreaza enorm si lumineaza mai mult decat o lumanare de ceara. Iar atunci cand aprindeti festila pomenirii celor plecati dintre noi aprindeti si candela sufleteasca din sufletele celor vii, amintindu-va de testamentul lui Garcia Marquez:
” Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod rostesc, gandul ca deja stii...
Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti...Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.
Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.”
George Grigoriu
