Esenta crestinismului autentic nu consta in faptul ca omul crede in nemurire, ci faptul ca este invitat sa-si traiasca vesnicia prin iertarea permanenta a vrajmasilor, ba mai mult, sa se mai si roage pentru rautatea sau nestiinta lor : „ iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac ... ”
Intr-o logica a conservarii personale pare greu de acceptat aceasta idee, aproape si mai greu de pus in practica, si totusi, Sfantul Stefan, dupa modelul hristic este primul care a demonstrat-o ca fiind posibila.
Cine ar putea suporta moartea prin lapidare ( omorarea cu pietre) fara ca sensul acesteia sa nu fie unul profund autentic ...?
"Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu" este marturia Sfantului Stefan, de acum mai bine de doua mii de ani, in timp ce ploaia de bolovani se abatea asupra sa doar pt faptul ca isi marturisise public credinta
Noua azi, nu ne ramane decat sa ne iertam, nu lapidatorii, ci macar pe cei care ne gresesc cu "jenele cotidiene", caci viata nu este doar ceea ce traim ci mai ales ceea ce vom trai „dincolo”, in functie de cum am trait „aici”.
Pentru cei mai multi, numele Stefan/ia reprezinta o frumoasa optiune onomastica, in realitate el este simbolul iertarii si al iubirii dupa cuvantul:
“ Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te! Daca vrei sa fii fericit o viata, iarta! ”
George Grigoriu
