Hristos s-a Înălţat !

Blăndul păstor, fiul tâmplarului Iosif şi al Fecioarei Maria, în faţa unui grup ad-hoc, a demontat pe Muntele Măslinilor din Ierusalim, mitul lui Icar, dovedind că orice pasăre poate zbura până-n înaltul cerului, dacă o face însă, cu aripile proprii, dar şi faptul că nu orice despărţire înseamnă o plecare, ci şi o revenire în braţele eternităţii.

În urmă cu şase săptămâni, Hristos îşi pleca SMERIT genunchii pe Muntele Măslinilor, asumând într-o rugăciune plină de sânge şi sudoare întreaga umanitate căzută. Apoi, exact din acelaşi loc, lipsit de avantajele tehnologie contemporane, de motoare cu propulsie ionică, de computere de bord,  de sofisticatele costume spaţiale  înzestrate cu jetpack-uri şi paraşuta, Hristos s-a ÎNĂLŢAT  la CER prin simplitatea credinţei.

“Ce sărbatoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmaşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit.

Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit ca Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrajmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit”, a declarat Sfântul Ioan Gură de Aur, prin secolul al IV-lea (iar de atunci mesajul nu s-a schimbat deloc)

"Pentru aceea şi Dumnezeu L-a înălţat pe El şi I-a dăruit Lui nume mai presus de orice nume, ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti, al celor pământeşti şi al celor de dedesubt şi toată limba să mărturisească că Domn este Iisus Hristos întru mărirea lui Dumnezeu" a confirmat pentru Filipeni, Sfântul Apostol Pavel (Filipeni 2, 5-11).

Dincolo de orice, Hristos a vrut să ne mai arate ceva: În orice clipă omul poate trăi căderea dar şi ridicarea, agonia şi extazul, căci aşa cum spunea şi Părintele Teofil Părăianu:

”pe acelaşi munte în care Domnul Hristos a suferit în grădina Ghetsimani, S-a smerit înaintea lui Dumnezeu, de pe acelaşi munte S-a înălţat la cer. Pentru că există o legătură între smerenie şi înălţare. Vrea cineva să se înalţe cu Domnul Hristos? Trebuie să fie smerit. După puterea lui. Bineînţeles că Domnul Hristos nu va cere de la noi lucruri pe care nu le putem avea, dar în orice caz să le avem în vedere. Şi în măsura în care mergem pe calea înălţării noastre, unită cu Înălţarea Domnului Hristos, vom cunoaşte mai bine şi mai curând, vom cunoaşte mai mult din taina Înălţării”

George Grigoriu