Teatrul Nottara prezintă duminică 8 octombrie, ora 19, la Sala Horia Lovinescu, premiera „Ultima oră” de Mihail Sebastian, regia Erwin Șimșensohn, scenografia Carmencita Brojboiu, cu ocazia împlinirii a 116 ani de la nașterea scriitorului.
Comedie „excelentă”, satiră a corupției și rețelelor de influență, spectacolul reunește nume de rezonanță din echipa teatrului. Piesa a mai fost jucată la Nottara în 1975, în montarea regizorului Valeriu Moisescu, cu George Constantin în rolul lui Bucșan. La vremuri noi și pline de provocări, actuala distribuție va surprinde spectatorii!
Scriitor, dramaturg, jurnalist, cronicar dramatic, figură intelectuală strălucită, Mihail Sebastian a susținut cu fervoare necesitatea unei dramaturgii românești puternice. „Funcțiunea principală, definitorie a unui teatru: să creeze literatură dramatică. Din zece piese comandate, să presupunem că nu s-ar scrie decât patru. Din patru piese scrise, să presupunem că izbutită nu ar fi decât una singură. Ar fi de ajuns ca existența unui teatru românesc să fie justificată” scria în Notă tot despre literatura dramatică în Revista Fundațiilor (nr. 11, noiembrie 1936.)
„Ultima oră” e una din piesele optimiste ale dramaturgului, cu un final fericit, iar critica pe care o aduce cinismului și corupției e tot atât de valabilă și astăzi. Povestea începe în redacția obscurei și falimentarei gazete, Deșteptarea, cu ziariști neplătiți și obosiți, așteptând acea lovitură, capabilă să vândă tirajul.
Comedie „excelentă”, satiră a corupției și rețelelor de influență, spectacolul reunește nume de rezonanță din echipa teatrului. Piesa a mai fost jucată la Nottara în 1975, în montarea regizorului Valeriu Moisescu, cu George Constantin în rolul lui Bucșan. La vremuri noi și pline de provocări, actuala distribuție va surprinde spectatorii!
Scriitor, dramaturg, jurnalist, cronicar dramatic, figură intelectuală strălucită, Mihail Sebastian a susținut cu fervoare necesitatea unei dramaturgii românești puternice. „Funcțiunea principală, definitorie a unui teatru: să creeze literatură dramatică. Din zece piese comandate, să presupunem că nu s-ar scrie decât patru. Din patru piese scrise, să presupunem că izbutită nu ar fi decât una singură. Ar fi de ajuns ca existența unui teatru românesc să fie justificată” scria în Notă tot despre literatura dramatică în Revista Fundațiilor (nr. 11, noiembrie 1936.)
„Ultima oră” e una din piesele optimiste ale dramaturgului, cu un final fericit, iar critica pe care o aduce cinismului și corupției e tot atât de valabilă și astăzi. Povestea începe în redacția obscurei și falimentarei gazete, Deșteptarea, cu ziariști neplătiți și obosiți, așteptând acea lovitură, capabilă să vândă tirajul.
Într-o dimineață, plictiseala și apatia se transformă în adrenalină pură. În locul foiletonului obișnuit, apare un articol, semnat de un oarecare profesor Andronic. Lectura greșită a textului dinamitează liniștea unei persoane extrem de influente și bogate, Bucșan.
În viziunea lui Erwin Șimșensohn, Bucșan devine .... doamna Bucșan, cu tot arsenalul de forță și feminitate pe care-l presupune această interpretare. La fel de rapace ca un afacerist al zilelor noastre, aceasta va utiliza toate mijloacele de intimidare asupra profesorului Andronic, ce pare că e în posesia unor detalii secrete despre afaceri necurate.
În societatea interbelică sau modernă, corupția, micul sau marele interes personal sunt, iată, identice. Istețimea tinerei Magda, inocent îndrăgostită de Alexandru cel Mic, cum îl numesc studenții pe profesorul Andronic, conduce spectaculos jocul de-a șoarecele și pisica, transformând amenințările în .... subvenție culturală!
Cu tot ce știm despre trădări și vânzări de conștiințe, s-ar putea crede că intervenția dramaturgului îndulcește realitatea. Cu sensibilitate și omenie, Mihail Sebastian a preferat un alt final, unul în care idealiștii, romanticii și „visătorii” câștigă. O speranță și pentru publicul modern, confruntat cu un orizont sumbru, plin de violență, catastrofe naturale și alterări nevrotice ale relațiilor umane.
O comedie antrenantă, cu personaje ușor recognoscibile din societatea contemporană, o montare cu farmec retro!
Erwin Șimșensohn este regizor de teatru și manager cultural. Din 2019 este director general al Teatrului de Stat Constanța. A montat spectacole la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București, la Teatrul Evreiesc de Stat din București, la Teatrul „Maria Filotti” Brăila, la Teatrul Excelsior București, la Teatrul „Fani Tardini” Galați, la Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.
Alexandru Andronic – Gabriel Răuță
Bucșan – Ada Navrot
I.D. Borcea – Gavril Pătru
Ștefănescu – Daniela Minoiu
Voicu – Alexandru Mike Gheorghiu
Pompilian – Dani Popescu
Brănescu – Cristian Șofron
Agopian – Claudiu Romila
Niță – Vlad Bălan
Magda Minu - Ana Radu
Gaby – Ioana Calotă
Ana – Crenguța Hariton
Werner – Andreea Măcelaru Șofron
Regia: Erwin Șimșensohn
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Lighting design: Daniel Klinger
Sound design: Alexandru Suciu
Regizor tehnic: Dragoș Moloiu
Sufleur: Alina Hiristea
Alexandru Andronic – Gabriel Răuță
Bucșan – Ada Navrot
I.D. Borcea – Gavril Pătru
Ștefănescu – Daniela Minoiu
Voicu – Alexandru Mike Gheorghiu
Pompilian – Dani Popescu
Brănescu – Cristian Șofron
Agopian – Claudiu Romila
Niță – Vlad Bălan
Magda Minu - Ana Radu
Gaby – Ioana Calotă
Ana – Crenguța Hariton
Werner – Andreea Măcelaru Șofron
Regia: Erwin Șimșensohn
Scenografia: Carmencita Brojboiu
Lighting design: Daniel Klinger
Sound design: Alexandru Suciu
Regizor tehnic: Dragoș Moloiu
Sufleur: Alina Hiristea