O scrisoare comună a pictorilor Vincent Van Gogh şi Paul Gauguin, redactată la patru mâini şi în care cei doi artişti îşi exprimau admiraţia reciprocă şi o viziune identică asupra necesităţii de reînnoire a viitoarei arte moderne, a fost achiziţionată pentru suma de 210.600 de euro la o licitaţie organizată marţi la Hotel Drouot din Paris, informează AFP.
Scrisă cu cerneală pe hârtie milimetrică, epistola, care conţine semnăturile celor doi artişti, era adresată unui prieten comun, pictorul Emile Bernard. Ea a fost expediată din oraşul Arles pe 2 noiembrie 1888 şi evocă o serie de discuţii purtate în vederea înfiinţării unei "asociaţii a pictorilor".
Documentul avea un preţ estimativ cuprins între 180.000 şi 250.000 de euro. Scrisoarea a fost vândută în debutul sesiunii de primăvară a licitaţiilor organizate de casa Collections Aristophil.
În text, Vincent Van Gogh şi Paul Gauguin îşi exprimau convingerea că arta traversa în epocă un moment de răscruce şi se îndrepta spre "o renaştere".
"Or, eu, care cred cu siguranţă în posibilitatea unei imense renaşteri a artei, care susţin că această artă nouă va avea tropicele drept patrie, sunt de părere că noi înşine suntem doar nişte intermediari", scria Vincent Van Gogh (1853-1890) în respectiva epistolă. "Abia generaţia viitoare va fi aceea care va reuşi să trăiască în pace", a prezis el în textul adresat "bunului nostru prieten Bernard".
"Gauguin mă interesează mult ca om", continua pictorul olandez. "De mult timp mi se pare că în urâta noastră meserie de pictor, avem cel mai mult nevoie de oameni care au mâini şi stomac de muncitor, gusturi mai naturale, temperamente mai iubitoare şi mai caritabile decât bulevardierul parizian decadent şi obosit", a adăugat Van Gogh.
"Gauguin este o fiinţă virgină cu instincte de fiară. La Gauguin, sângele şi sexul prevalează asupra ambiţiei", rezuma artistul olandez.
Apoi, Van Gogh îi mărturisea lui Emile Bernard că el şi Gauguin au întemeiat o prietenie suficient de complice pentru a merge împreună în anumite locuri: "Am făcut câteva excursii în bordeluri şi este probabil să mergem adeseori ca să lucrăm acolo".
Pe ultima pagină a scrisorii, Van Gogh i-a cedat pana de scris lui Gauguin (1848-1903), care respinge cu falsă modestie complimentele făcute de prietenul său olandez: "Nu-l asculta pe Vincent, el are, aşa cum ştii deja, o admiraţie facilă şi o indulgenţă pe măsură".
Cât despre "ideea lui despre viitorul unei generaţii noi la tropice, în calitate de pictor", ea mi se pare "absolut corectă şi voi continua să îmi doresc să mă întorc acolo", a adăugat Paul Gauguin, care şi-a respectat această promisiune şi a revenit la tropice, petrecând în ultima parte a vieţii sale aproape zece ani în Polinezia Franceză. AGERPRES
Scrisă cu cerneală pe hârtie milimetrică, epistola, care conţine semnăturile celor doi artişti, era adresată unui prieten comun, pictorul Emile Bernard. Ea a fost expediată din oraşul Arles pe 2 noiembrie 1888 şi evocă o serie de discuţii purtate în vederea înfiinţării unei "asociaţii a pictorilor".
Documentul avea un preţ estimativ cuprins între 180.000 şi 250.000 de euro. Scrisoarea a fost vândută în debutul sesiunii de primăvară a licitaţiilor organizate de casa Collections Aristophil.
În text, Vincent Van Gogh şi Paul Gauguin îşi exprimau convingerea că arta traversa în epocă un moment de răscruce şi se îndrepta spre "o renaştere".
"Or, eu, care cred cu siguranţă în posibilitatea unei imense renaşteri a artei, care susţin că această artă nouă va avea tropicele drept patrie, sunt de părere că noi înşine suntem doar nişte intermediari", scria Vincent Van Gogh (1853-1890) în respectiva epistolă. "Abia generaţia viitoare va fi aceea care va reuşi să trăiască în pace", a prezis el în textul adresat "bunului nostru prieten Bernard".
"Gauguin mă interesează mult ca om", continua pictorul olandez. "De mult timp mi se pare că în urâta noastră meserie de pictor, avem cel mai mult nevoie de oameni care au mâini şi stomac de muncitor, gusturi mai naturale, temperamente mai iubitoare şi mai caritabile decât bulevardierul parizian decadent şi obosit", a adăugat Van Gogh.
"Gauguin este o fiinţă virgină cu instincte de fiară. La Gauguin, sângele şi sexul prevalează asupra ambiţiei", rezuma artistul olandez.
Apoi, Van Gogh îi mărturisea lui Emile Bernard că el şi Gauguin au întemeiat o prietenie suficient de complice pentru a merge împreună în anumite locuri: "Am făcut câteva excursii în bordeluri şi este probabil să mergem adeseori ca să lucrăm acolo".
Pe ultima pagină a scrisorii, Van Gogh i-a cedat pana de scris lui Gauguin (1848-1903), care respinge cu falsă modestie complimentele făcute de prietenul său olandez: "Nu-l asculta pe Vincent, el are, aşa cum ştii deja, o admiraţie facilă şi o indulgenţă pe măsură".
Cât despre "ideea lui despre viitorul unei generaţii noi la tropice, în calitate de pictor", ea mi se pare "absolut corectă şi voi continua să îmi doresc să mă întorc acolo", a adăugat Paul Gauguin, care şi-a respectat această promisiune şi a revenit la tropice, petrecând în ultima parte a vieţii sale aproape zece ani în Polinezia Franceză. AGERPRES
