Alegerile europarlamentare din 23-26 mai 2019 au schimbat proporţiile de influenţă ale familiilor politice europene şi au determinat formarea de noi grupuri în structura Parlamentului European.
Astfel, din cele 751 de locuri ocupate de eurodeputaţii din 28 de ţări membre la data alegerilor s-au format şapte grupuri politice, până la data sesiunii inaugurale a noii legislaturi 2019-2024, 2 iulie 2019, potrivit datelor publicate de www.european-elections.eu, www.euractiv.com şi site-urile familiilor politice:
* Grupul Partidului Popular European (PPE) -182 eurodeputaţi, faţă de 217 în mandatul 2014-2019; lider: Manfred Weber;
* Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) -154 eurodeputaţi, faţă de 184; lider: Iratxe García Perez;
* Renew Europe - Înnoim Europa (înlocuieşte ALDE) -108 eurodeputaţi, faţă de 68 în fostul ALDE; lider: Dacian Cioloş;
* Greens/EFA - Verzii/Alianţa Liberă Europeană -75 eurodeputaţi, faţă de 52; lideri: Ska Keller şi Philippe Lamberts;
* Identity and Democracy (ID) - Identitate şi Democraţie (înlocuieşte ENF) - 73 eurodeputaţi, faţă de 37 în fostul ENF; lider: Marco Zanni;
* Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR) - 62 eurodeputaţi, faţă de 76; lideri: Ryszard Legutko şi Raffaele Fitto;
* Grupul Confederal Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică (GUE/NGL) - 41 eurodeputaţi, faţă de 52; lider interimar: Martin Schirdewan.
Rămân două mari formaţiuni care nu au aderat şi nu au format niciun grup: British Brexit Party - Partidul Brexit, cu 29 eurodeputaţi şi Mişcarea Cinci Stele, cu 14 eurodeputaţi, care în mandatul 2014-2019 au făcut parte din Grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei Directe (EFDD). Partidul Brexit a candidat la alegerile parlamentare pentru a scoate în evidenţă ieşirea Marii Britanii din blocul comunitar, astfel că şansele ca partidul să caute afilierea la un grup sunt scăzute în condiţiile păstrării calendarului Brexitului, notează www.euractiv.com.
Grupurile politice sunt esenţiale pentru buna funcţionare a Parlamentului European: decid subiectele care vor fi dezbătute în sesiune şi pot aduce amendamente rapoartelor ce sunt votate în plen. Înaintea sesiunii, fiecare grup politic hotărăşte asupra poziţiei pe care o va lua, însă niciun membru nu poate fi forţat să voteze într-un anumit fel.
Un partid politic are nevoie de cel puţin 25 eurodeputaţi din şapte ţări din UE pentru a forma un grup în Parlamentul European. Fiecare grup politic îşi desemnează un preşedinte sau, în anumite cazuri, doi preşedinţi. Influenţa grupurilor se reflectă în propunerea de candidaţi pentru toate posturile importante, şi anume: preşedintele Parlamentului, vicepreşedinţi, preşedinţi de comisie şi chestori, conform www.europarl.europa.eu.
Formarea unui grup politic în Parlament deschide calea spre finanţare, angajarea de personal şi durata luărilor de cuvânt şi conferă mai multă influenţă în legislatură. Dacă eurodeputaţii nu formează un grup, nu mai ocupă prima linie a hemiciclului, vor împărţi acelaşi secretar general cu ceilalţi membri neafiliaţi şi vor avea parte de mult mai puţin timp pentru luările de cuvânt. Un exemplu este Partidul Brexit, cu 29 de eurodeputaţi. Dacă liderul Nigel Farage nu formează un grup în timpul primelor două sesiuni ale noii legislaturi, va rata oportunitatea de a adopta poziţii de influenţă în cele 20 de comisii ale Parlamentului. În plus, este foarte probabil ca Parlamentul să adopte tradiţionalul ''cordon sanitar'' ("cordon sanitaire") în jurul grupurilor eurosceptice ca metodă de împiedicare în luarea poziţiilor importante, notează www.politico.eu.
După inaugurarea Parlamentului, eurodeputaţii aleg un nou preşedinte al Parlamentului pentru un mandat de doi ani şi jumătate, dar acest lucru poate întârzia în funcţie de acordul la care ajung statele membre cu privire la noul preşedinte al Comisiei Europene. Un candidat la postul de preşedinte al PE poate fi nominalizat de un grup politic sau de minimum 38 de eurodeputaţi, notează www.theparliamentmagazine.eu. Dacă obţine cel puţin 50% din voturile europarlamentarilor, va fi ales preşedinte al Parlamentului.
În situaţia din prezent, dacă în cadrul summitului programat marţi, 2 iulie 2019, se ajunge la un acord, votul pentru numirea preşedintelui Comisiei Europene va avea loc pe 17 iulie 2019, la Strasbourg.
Parlamentul trebuie să numească în cursul acestei săptămâni cei 14 vicepreşedinţi şi cinci chestori. Eurodeputaţii vor decide şi componenţa comisiilor. Votul asupra acestor probleme este programat miercuri, 3 iulie 2019, în cadrul sesiunii plenare.
Bătălia pentru preşedinţia Comisiei Europene survine pe fondul schimbărilor obişnuite de după scrutinul european privind componenţa comisiilor parlamentare, unele grupuri mai mici intrând în concurenţă cu popularii sau cu socialiştii pentru cele mai dorite poziţii, mai notează sursa citată. Comisiile trebuie să ajungă la un acord săptămâna viitoare asupra reuniunilor constitutive pentru alegere preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de comisie. AGERPRES
Astfel, din cele 751 de locuri ocupate de eurodeputaţii din 28 de ţări membre la data alegerilor s-au format şapte grupuri politice, până la data sesiunii inaugurale a noii legislaturi 2019-2024, 2 iulie 2019, potrivit datelor publicate de www.european-elections.eu, www.euractiv.com şi site-urile familiilor politice:
* Grupul Partidului Popular European (PPE) -182 eurodeputaţi, faţă de 217 în mandatul 2014-2019; lider: Manfred Weber;
* Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) -154 eurodeputaţi, faţă de 184; lider: Iratxe García Perez;
* Renew Europe - Înnoim Europa (înlocuieşte ALDE) -108 eurodeputaţi, faţă de 68 în fostul ALDE; lider: Dacian Cioloş;
* Greens/EFA - Verzii/Alianţa Liberă Europeană -75 eurodeputaţi, faţă de 52; lideri: Ska Keller şi Philippe Lamberts;
* Identity and Democracy (ID) - Identitate şi Democraţie (înlocuieşte ENF) - 73 eurodeputaţi, faţă de 37 în fostul ENF; lider: Marco Zanni;
* Grupul Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR) - 62 eurodeputaţi, faţă de 76; lideri: Ryszard Legutko şi Raffaele Fitto;
* Grupul Confederal Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică (GUE/NGL) - 41 eurodeputaţi, faţă de 52; lider interimar: Martin Schirdewan.
Rămân două mari formaţiuni care nu au aderat şi nu au format niciun grup: British Brexit Party - Partidul Brexit, cu 29 eurodeputaţi şi Mişcarea Cinci Stele, cu 14 eurodeputaţi, care în mandatul 2014-2019 au făcut parte din Grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei Directe (EFDD). Partidul Brexit a candidat la alegerile parlamentare pentru a scoate în evidenţă ieşirea Marii Britanii din blocul comunitar, astfel că şansele ca partidul să caute afilierea la un grup sunt scăzute în condiţiile păstrării calendarului Brexitului, notează www.euractiv.com.
Grupurile politice sunt esenţiale pentru buna funcţionare a Parlamentului European: decid subiectele care vor fi dezbătute în sesiune şi pot aduce amendamente rapoartelor ce sunt votate în plen. Înaintea sesiunii, fiecare grup politic hotărăşte asupra poziţiei pe care o va lua, însă niciun membru nu poate fi forţat să voteze într-un anumit fel.
Un partid politic are nevoie de cel puţin 25 eurodeputaţi din şapte ţări din UE pentru a forma un grup în Parlamentul European. Fiecare grup politic îşi desemnează un preşedinte sau, în anumite cazuri, doi preşedinţi. Influenţa grupurilor se reflectă în propunerea de candidaţi pentru toate posturile importante, şi anume: preşedintele Parlamentului, vicepreşedinţi, preşedinţi de comisie şi chestori, conform www.europarl.europa.eu.
Formarea unui grup politic în Parlament deschide calea spre finanţare, angajarea de personal şi durata luărilor de cuvânt şi conferă mai multă influenţă în legislatură. Dacă eurodeputaţii nu formează un grup, nu mai ocupă prima linie a hemiciclului, vor împărţi acelaşi secretar general cu ceilalţi membri neafiliaţi şi vor avea parte de mult mai puţin timp pentru luările de cuvânt. Un exemplu este Partidul Brexit, cu 29 de eurodeputaţi. Dacă liderul Nigel Farage nu formează un grup în timpul primelor două sesiuni ale noii legislaturi, va rata oportunitatea de a adopta poziţii de influenţă în cele 20 de comisii ale Parlamentului. În plus, este foarte probabil ca Parlamentul să adopte tradiţionalul ''cordon sanitar'' ("cordon sanitaire") în jurul grupurilor eurosceptice ca metodă de împiedicare în luarea poziţiilor importante, notează www.politico.eu.
După inaugurarea Parlamentului, eurodeputaţii aleg un nou preşedinte al Parlamentului pentru un mandat de doi ani şi jumătate, dar acest lucru poate întârzia în funcţie de acordul la care ajung statele membre cu privire la noul preşedinte al Comisiei Europene. Un candidat la postul de preşedinte al PE poate fi nominalizat de un grup politic sau de minimum 38 de eurodeputaţi, notează www.theparliamentmagazine.eu. Dacă obţine cel puţin 50% din voturile europarlamentarilor, va fi ales preşedinte al Parlamentului.
În situaţia din prezent, dacă în cadrul summitului programat marţi, 2 iulie 2019, se ajunge la un acord, votul pentru numirea preşedintelui Comisiei Europene va avea loc pe 17 iulie 2019, la Strasbourg.
Parlamentul trebuie să numească în cursul acestei săptămâni cei 14 vicepreşedinţi şi cinci chestori. Eurodeputaţii vor decide şi componenţa comisiilor. Votul asupra acestor probleme este programat miercuri, 3 iulie 2019, în cadrul sesiunii plenare.
Bătălia pentru preşedinţia Comisiei Europene survine pe fondul schimbărilor obişnuite de după scrutinul european privind componenţa comisiilor parlamentare, unele grupuri mai mici intrând în concurenţă cu popularii sau cu socialiştii pentru cele mai dorite poziţii, mai notează sursa citată. Comisiile trebuie să ajungă la un acord săptămâna viitoare asupra reuniunilor constitutive pentru alegere preşedinţilor şi vicepreşedinţilor de comisie. AGERPRES
